mirela visinescu

Romeo, nici nu mi-a venit sa cred ochilor ca poti scrie poezii atit de frumoase...Te credeam genetic orientat spre schite umoristice, epigrame si altele de soiul asta.
Pai poezia asta este extraordinara...!!! Complet neasteptata si complet uluitoare...Venisem sa-ti raspund la un comentariu pentru una din poezioarele mele, dar m-ai lasat complet fara cuvinte, nici nu-mi mai vine sa zic nimic fiindca pe linga versurile tale ce scriu eu e cam ca un latrat la luna.
Super-tare si mersul pe sticla si fereastra rulou si semnatura melcului transparent.
Bravos cu ovatii!!! Auzi? cum sa facem noi sa te tinem asa trist ca sa mai scrii poezii din astea de ne lasa ca la dentist?

scrii foarte frumos...frumos de tot si cu un deosebit aplomb. versurile tale ma tot iau pe nepregatite, mereu alte cuvinte si imagini neasteptate.

sunt o multime de imagini misto si de cuvinte inspirate. cam incifrata pentru gustul meu, totusi. cine era precupetul antic?stiu ca n-are nici o importanta, dar totusi...
care era grecul ala antic care locuia in butoi? diogene?
remarcabil curajul cu care explorezi posibilitatile!

\"Studiu de nud\" este bestiala! Si \"Dimineata\" mi-a placut. Interesant cum ochiul tau surprinde instantaneu poezia acolo unde pentru ceilalti ar trece total neobservata.
Multumesc ca ai trecut si pe la mine prin ograda. Si multumesc pentru comentariu. Da, as zice ca rima e intre suferinda si pe moarte dupa standarde, in poezia mea. Imi place sa pastrez o anumita asimetrie, si o oarecare rupere de ritm. N-am dus-o catre rima corecta fiindca a fost prea aproape de ce am vrut sa spun de la prima mina, nu cred ca as putea s-o duc mai aproape de atit. Pe viitor promit ( :-) ) sa fiu mai prudenta.
PS:
vad ca studiul de nud a fost cel mai vizionat dintre poeziile tale. Un pic de \"nud\" bine plasat se pare ca nu strica niciodata :-)

mi-a placut ideea.De cite ori navighez pe site dau de nu stiu cite poezii pe metru patrat cu bombonele din astea...Oricine sufera nitel de reumatism, sau se-nteapa in deget, sau mai stiu eu ce-l supara, baga citeva lobode acolo si poezia-i gata...

Am trecut si eu pe la tomberane prin septembrie. Ma uitase pina si mama.
Dar cine sa fie cei doi \"fiorosi\" fotbalisti?
Lipseste precizia cu care ti-ai obisnuit cititorii fideli.
Am notat mesajul tau trecut.
Scuze pentru raspunsul intirziiat.

cu riscul de a te plictisi cu aprecierile mele, iti mai marturisesc odata ca versurile tale ma impresioneaza.
Poezie fara cuvinte-compromis, fiecare cuvint are semnificatie precisa, nu e loc de cuvinte decorative, briz-brizuri care sa insele cititorul.Cuvint - imagine.
As putea sa jur ca pupilele mi se dilata-contracta la fiecare vers.
Cit despre dedicatie...iti multumesc, m-a magulit enorm (zimbesc de vreo jumatate de ora la ecranul calculatorului, cautindu-mi cuvintele :-) ). Dar e un cadou prea mare! Faptul ca pot sa citesc poeziile astea atit de fascinante mi se pare cadou suficient din partea ta...Multumesc!

-cred ca unele rime sunt cam fortate
-cred ca primul vers e deosebit de frumos si ar fi cam chintesenta intregii poezii, dar un al doilea vers care mi s-a parut tot asa de exceptional de frumos e \"cind ne-am soptit vorbe de sare\"...
-cred ca e cam evaziva, in general, sau mai precis isi pierde din mesaj pe drum,in cautarea rimelor si a cuvintelor.

in afara de versul \"cu trupul mintit\" care mi se pare un pic anapoda, (cam criptic fata de restul poeziei) uite o poezie extraordinara...!!! Mi-a facut ziua! Nu te-am citit pina acum, dar am sa pun mina de azi incolo! :-)
E simpla, naturala, curge ( si unge :-) )
Foarte frumoasa, intr-adevar...

Ma intorc aici sa-ti mai scriu vreo doua rinduri,(gindind ca o sa deschizi sa citesti comentariile la ultima poezie pe care ai publicat-o pe site) acum dupa ce am citit cam toate celelalte poezii...Vad ca ai citeva comentarii, majoritatea foarte simpliste. Sincer, eu personal am gasit poeziile tale exceptionale. Au idee, imagini, cuvinte precise, sunt simple dar nu superficiale, laconice si foarte foarte artistice...Te-ai asigurat de cel putin un cititor fidel cu ocazia asta.

nimic nou, nimic deosebit,nimic special...nu da, nu ia, nu misca...

draguta polinezia asta a ta...nu zic, se pare ca stii sa cinti binisor la pipa, scrumiera si ceasca...

nu e moartea unui copil o tragedie in orice circumstanta?
Si cine e sa masoare care sufera mai mult in fata unei asemenea istorii? Cind a murit taica-meu am vazut diverse categorii de oameni si feluri de a compatimi...tanti lenuta (sora lui taica-meu) care mai toca la varza, mai stergea o lacrima , mai striga la gogu\' s-o lase mai moale cu tzuica (cam toate in acelasi timp), Florea lu\' Lungu, la 90 de ani, speriat, uitindu-se cu gura cascata ba la tata (tinar si rosu in obraji cum il colorasera la morga), ba imprejur sa gaseasca pe cineva mai tare ca sa-l linisteasca, bunica-meu care statea ca stana de piatra si plingea cu lacrimi mici de copil (precis se simtea tare vinovat ca ii zisese \"f\'o doua\" lui tata taman in ajunul infarctului...),eu care nu intelegeam nimic si nu plingeam, nu rideam, nu munceam, nu faceam nimic decit mimam tristetea, cu grija sa nu dau nastere la mizerabile birfe...Si crede-ma, mi-am revenit abia dupa vreo 4 ani...Abia atunci m-am prins cam cit suferisem de fapt in tot timpul asta...
Compasiunea e ca acceleratia gravitationala: aceeasi si pentru elefantul aruncat de la balcon ca si pentru soricel...Nu zici?
P.S. si fac pariu ca o sa fii cu ochii cit cepele la Larry King deseara...

Fiindca ti-am citit poezia, si fiindca eu personal prefer sa aud comentarii, ma incumet sa-ti comentez aceste rinduri. Elena, fara suparare, mi se pare cam stufoasa, cam subtire din punct de vedere literar si cam ieftina ca filozofie. Cred ca e laudabila intentia de a incerca sa scrii o poezie pe o asemenea tema, dar, ca sa fiu sincera, cred, de asemenea, ca temele filozofice sunt pentru poeti cu adevarat exersati. Pentru etapa asta la care vad ca esti si tu ( ca si mine, de altfel) poate e mai bine sa abordam teme mai accesibile si mai putin adinci...Inca nu avem virtuozitatea necesara unei asemenea aventuri...

mie mi se pare reusita dar cam criptica.De altfel intrebarile care curg pe urma o cam dovedeste. Eu, mai simpla si mai din popor, n-am inteles prea mult din ea, dar totusi mi-a placut, cred ca imaginile pe care le sugerezi au impact, desi, cel putin in cazul meu, aceste impacturi vin din directii haotice si fara o tinta precisa. Sper sa nu te supere parerea mea, mie imi place simplitatea si o prefer in general mesajelor cifrate...Furculision se scrie, furculision se citeste...:-). Totusi e interesanta.

Vad ca tu esti dezamagit de toate lucrurile pamintesti... Eu as zice ca sunt dezamagita de poeziile tale. Mi se par simpliste si fara vreo virtuozitate tehnica...In plus sunt si ceva greseli de tiparire ici colo...Insa cred ca daca depui mai mult efort in incercarea de a transpune ceva pe hirtie ar iesi ceva. Va sa zica, ar fi ceva potential, acolo, sub mormanul de cuvinte...

Vad ca am tiparit cam neglijent...intelegi tu ce-am vrut sa zic...La arab nu stie bine romaneste...:-)
cum ar fi zis cei de la Divertis...

Vad nu a aparut comentariul meu de ieri la acest text...Iti ziceam aici ca imi poezia asta imi place mult de tot...A aparut doar comentariul la cealalta.

Cred ca vrei tu sa zici ceva...Mi-a placut cum fosneau mormanele de gunoi, mi se pare foarte sugestiv...Mi se pare ca rima e cam schioapa ( si eu sunt adepta ritmurilor imperfecte, cit mai naturale, a versului, dar cred ca in privinta rimei lucrurile stau ceva mai complicat). Cred ca daca este rima, atunci ea trebuie sa fie cit mai slefuita, altfel poezia se fragmenteaza si-si pierde muzicalitatea (pe care o intentioneaza de fapt rima...)
Oricum, cred ca spune ceva, chiar si asa neslefuita...

Mi se pare cam cruda, cam greoaie la citit, insa indubitabil are calitate, substanta interioara si surprinde foarte bine golul, tristetea, regretul, frustrarea...Insa as zice ca ar mai trebui nitel lucrata, ca sa curga mai usor la citit, mai fluent...Poate...Si nu inteleg \"ramii cu sfintii\" ce vrei sa sugerezi? Care e semnificatia?