Poezie
Niciodata mai mult
1 min lectură·
Mediu
Ma deranjeaza cei ce nu-mi dau pace
Si nu ma lasa sa traiesc asa cum stiu,
Sa-mping eu viata cu mainile-mi dibace
Ca pe-o locomotiva ce pleaca spre pustiu.
Dispretuiesc pe cei straini de viata,
Ce n-au trairi intense si par a fi din lut;
Ei imi ofera lectii si ma cred o paiata,
Ce pierde si nu stie c-a pierdut.
Sunt cei ce traiesc jocul intamplarii,
Nu mai au scop inalt, iubiri si nici speranta,
Le e greu poate, dar nu aprob spectacolul stagnarii,
Caci ei stiu doar atat: materialism si ignoranta.
Nu simt cum nepasarea-i penetreaza,
Au ochi orbit, ca fara cristalin,
Nu vad pe unde merg sau nu-i intereseaza,
Nu cred in frumusetea florii de calin.
Pe drept cuvant, cea mai nenorocita stare
E sa nu ai puterea de a vrea.
Un exercitiu este totul: o slaba incercare,
O inselata asteptare si noi eforturi pentru a putea.
013749
0
E bine că scrii așa cum simți că încerci să-ți exprimi sentimentele întregii lumi în general și cititorilor de pe acest site în special. Unii te vor citi, alții te vor ignora, câțiva vor rezona la trăirile tale, cei mai mulți vor rămâne însă indiferenți, cum se întâmplă în general. Tu scrie înainte, exercițiul acesta zilnic nu poate decât să-ți contureze mai bine personalitatea.
Un singur sfat îmi permit să-ți dau și sper să nu mă judeci greșit, nu sunt poet mai valoros decât tine, doar că scriu de mai mult timp și m-au sfătuit și pe mine alții. Și eu la rândul meu încerc să învăț de la cei cu experiență mai multă dar și de la cei tineri care aduc un suflu nou, nu întotdeauna însă însoțit și de o tehnică suficientă.
Dacă tot ai încercat versul clasic, încearcă să respecți lungimea versurilor, prozodia, ritmul...și să nu cazi în capcana rimelor facile. Aici trebuie un efort mai mare și firesc, răbdare mai multă,
Cu stimă,
Liviu