camera obscură

stau în camera aceea obscură picior peste picior cu țigara aprinsă ca o rugăciune se înalță fumul spre cer mai știi câtă nevoie aveam de mirosul ierbii strivite sub picioarele tale de cauciuc ca un prezervativ încrederea mea se fleoșcăia & îmi crăpau creierii explodând pur și simplu în jurul organului tău atât de elastic încât o trambulină părea un biet ascensor mă ridicai ușor în capul oaselor apoi îți dădeai drumul în neantul speranțelor mele deșarte cu zgomot de tunet spărgând așteptarea aud și acum vocea ta iubito strânge-mă tare în camera aceea obscură nu-mi mai da niciodată drumul în jungla asta din care nu mai scap pur și simplu întreg mapamondul visează la coapsele tale bronzate în miez năprasnic de iarnă ca la singura evadare posibilă