întâlniri sub semnul nerecunoașterii
ciudate atingeri de amintiri
adiere cu gust de îndepărtată mare
deșertul ce-l trec prea bine-i cunoaște măsura
ce se-ntâmplă cu noi
risipirii atât de
ascunse drumuri
căutari prin scenarii absurde
spre ceea ce-am fost sau poate vom fi
prezentul e dus în bejenii
la capăt mereu drum înfundat
și apoi nebunia aceea cu întoarcerea interzisă
și
ce frumos mă mințeai
când ieșeam din cantone
fantome desculțe printre ruine
și jucam la ruleta rusească destine
acum aici doar vântul închide
vântul deschide
pe unduitoare cărări
caii verzi
Doamne, pune-mi cenușă
peste cătrănitele răni
jarul aruncă-mi în mări
vântul să-l ducă-n spre zări
ostatec să nu mai fiu tiranului dor
apleacă-ți spre mine mirarea
să-ți pot rechema