Poezie
Mănăstirească
1 min lectură·
Mediu
Se răstoarnă orizontul pe creștetul soarelui.
Umilită, ziua se spovedește.
Eu sunt o lacrimă simplă, ce-și urcă
obrazul mirosind duhovnicește.
Aici s-a ascuns liniștea de oameni,
amețită de atâta singurătate...
Sfinții se prefac a mă privii în ochi
de pe slava zidurilor crăpate.
Unde sunt eu acum nu mai e nimic.
Când noaptea sărută icoana câmpiilor,
doar Dumnezeu, călare pe clopote,
plânge în mintea copiilor.
001.353
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mirela Berghian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 65
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Mirela Berghian. “Mănăstirească.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mirela-berghian/poezie/173142/manastireascaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.