Mirela

Mâinile tale ce mângâie și-alină mi-au modelat lutul trupului, m-au prefăcut în stea fierbinte de dor, fierbinte de iubire; mâinile tale - îngeri strălucitori ce mi-au vindecat cu zbateri de

Suntem doar două clipe ce s-au oprit din fuga lor spre veșnicie pentru a face secunda să pară infinit ...două clipe împovărate de iubire de amintirea secundei ce+a trecut...

Nu mai îmi săruta neuronii – îți spuneam; sărută-mi arterele, sărută-mi sângele, sărută-mi inima ! Dă-mi PASIUNE ! Și mi-ai răspuns: Există oare pasiune REALÃ în lipsă de LUCIDITATE?

Era greu zborul și nu erau stații spre înalt. Sărutul meu îți strivea aripile, era prea grea povara brațelor mele. -Stai, femeie! îmi spuneai. Nu-mi frânge înălțarea e marea prea

Lung a fost drumul până la casa ta. Am ajuns desculță și sfâșiată mușcată și sângerândă; era amar sângele meu, era lumină la fereastra ta, prea multă lumină; prea mult întuneric în mine. Te