Poezie
singur
1 min lectură·
Mediu
Eram atât de singur
Atunci când m-ai găsit
Căzut în propria-mi fântână a tristeții…
M-ai luat de mână, m-ai iubit
Și cu tandreța ta ai risipit,
Parfumul asprul al singurătății
Ti-am dăruit și am primit în schimb
Iubire
O vara-ntreagă,
Zi după zi, în calendar se derulau
Castele cu fericire
Dar brusc, ajunge filmul la final
Se rupe banda și revine
Ca leit motiv
Neașteptata despărțire
La ce mai este bun ca să iubești
Când totul este doar o amăgire
Când o relație e pură rațiune
Te-ntrebi la ce mai este
Necesară
Povestea noastră de iubire?
023.419
0

Daca ai incercat sa scrii o poezie cu forma clasica, nu prea ti-a iesit. Din simplul fapt ca n-ai respectat masura si ritmul, iar rima intalnita pe ici pe colo neregulat nu face decat sa oboseasca.
Tema e comuna, obisnuita. Nu stiu, dau sfatul asta cam des in ultima vreme. Scrie despre lucruri mai putin uzitate si uzate. Dragostea poate fi vazuta din atatea unghiuri... De ce il alegi pe cel comun, din care o vad si manelistii si oamenii comuni si poetii? De ce nu imi spui aceasta poveste de dragoste din punctul tau de vedere, unic, nemaiintalnit. sunt sigura ca ar fi si mai frumoasa si mai interesanta si te-ar satisface si pe tine mai mult. Vreau sa citesc despre iubirea ta, nu despre Iubire. Incerci?