Marea de vis

Aprind chemările pe cer, Făcându-mi rug din orice nor, Arzând pe boltă dor cu dor, Supus,eu nopților te cer. Când naște tainica scânteie , În jarul frematat de mine, De simți că mă cufund în tine, Deschide-ți apele femeie! Leagănă-mi focu-n valuri blânde, Și stinge-mă-n mii de săruturi, Și viața-mi renăscută-n muguri, Va-nchide răni etern flămânde. Apune-un vis în așternuturi, Și marea-n răsărit de sare, Doar buzele arse de soare, Îți simt chemarea din adâncuri.