Vechi pelegrin

Deschide-mi brațele femeie, Și lasă-mă să trec în tine, Să-mi poată inima să-ncheie Poemul ce-i născut în mine. Am șovăit venind spre tine, Căci frica mea era mai sfântă, Și amintiri cu gust peline, Făcea cărarea-n sus mai strâmtă. Plin de ninsori mai înțelepte, Purtând pe umeri mii de sensuri, Pătrund spre-nalte,calde trepte, Cu sărutări durate-n versuri. La tine,sus,îmi aștern rugul Si-i port surâsul pe-a mea față, Și-ndragostit să-i ard belșugul, Când inima ți-o dau pe viață.