Poezie
Ana-n versul lui Orfeu
1 min lectură·
Mediu
Îmi zidesc versul sihastru
Și îl las pradă tăcerii,
Căci sânt fiul Remușcării,
Ce își scrie dorul țării
Undeva pe-un vârf de astru.
Înfășată-n coli de-asfalt
Îmi tot ține calea Ana,
Să-i duc crucea ei și pana,
Noaptea, de m-ajunge iarna
Din tărâmul celălalt.
De-i bat clopotele, cuie,
Dulcea mea călăuzită,
De-amintirea obosită,
O să-mi doarmă gemuită,
În odaia mea căpruie.
Și aici am să-i recit,
Toata teama minții mele,
Când se prăbușea din stele,
Pe aprinsele candele,
Îngerul îndrăgostit,
Să-ntânlească Doina scrisă ,
Învelită pe picioare,
Cu o dulce-nfiorare,
Caldă și chinuitoare,
De pe gura mea desprinsă.
Am să joc cu Dumnezeu,
Sub măslin, ruleta rusă,
Dacă pierd Îți bat la ușă,
Botezându-ne-n cenușă,
Eurudice si Orfeu.
Unde lupii-mi plâng de foame,
Să te legene pădurea,
Când tai ramuri cu securea,
Sobei de-i aprind menirea,
Pâinea-ți rumenește-n palme.
O să-ți cânt etern pe urme
Când mi te trezești, iubire,
Ți-adun crucii din cimitire,
Să-nalț-altă mânăstire,
Doar să uiți ziditul nume
002.047
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 161
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Ana-n versul lui Orfeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14133860/ana-n-versul-lui-orfeuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.