Poezie

Ti-am dat viata Nalucire

1 min lectură·9 noiembrie 2018

Mediu

Aștern cerul fără Lună într-o groapă fără toarte,

Căci îmi este noaptea asta încă pură și-nsetată

Și aleg a mea Nălucă singur la un pas de moarte,

Să o scriu fără să știe că-mi va fi iubită-odată.

Dintr-un ram însângerat îmi voi face un toiag,

Și Năluca-am să-mi străbat cât e încă-a nimănui,

Îi doinesc orice cărare cu un fluier și-un baltag

Și-o sărut apoi pe frunte c-o icoană prinsă-n cui.

Îmi voi pune pirostrii, lupii nelegați în lanțuri

Prin pădurea din hârtie, ospătată cu poeme,

Fruntea muntelui pe cer o încoronez cu șanțuri

Unde stele prețioase strălucesc și mor devreme.

Să nu cadă-nsingurarea ca o brumă peste noi,

Voi ruga cornul de cerb, obosit de-aceiași teamă,

Să sune de bate vântul, să mi-o-aducă înapoi

Pe bătrâna neuitată, să aud cum îi spui mamă.

Umplu groapa fără toarte cu neliniștirea mea,

O astup cu frunze moarte necălcate în picioare

Și până le-o prinde somnul le recit poema ta,

Ce ți-am scris-o Nălucire, în visata-mbrățișare.

001.819

mircea trifu. “Ti-am dat viata Nalucire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14133176/ti-am-dat-viata-nalucire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.