Poezie

Inima cu doua graiuri

1 min lectură·5 septembrie 2018

Mediu

Îmi voi pune pirostrii, cu-a mea moarte tinerică

Ce m-a lecuit de frică numai să rămânem singuri,

Ea mireasa fără riduri, ca un blid cu două linguri

Eu, poem în patru gânduri, îmbrăcat în ginerică.

Nunta-o facem în povestea scrisă-n viața de apoi,

Mor nuntașii dupa noi, doar s-ajungă mai-nainte

Lângă primele cuvinte ce mi se crucesc în minte

Numai sa le spun că-s sfinte, să m-aducă înapoi.

Când m-oi lecui de moarte, câte zile-am de trăit

O s-ajung un înrăit, cât să-mi necăjesc cuvântul,

Foaia asta și pământul să le poarte acasă vântul,

Să-mi aleg mamă argintul, din noroi mucegăit.

Și cuptorul tău de pâine ce-a căzut pe crucea tatei

Să-l ridic în jurul haitei, că-mi păzeste focu-aprins,

Unde pâinea mea din vis mă hrănește pe ascuns

Să-mi dea floarea de cais, viață de la sânul apei.

De am să-mi culeg iubirea cu aceleași două maluri,

Cu-n buchet roșu de valuri o să urc până la tine

Și de Dumnezeu ne-o ține, toate nopțile străine

Ne vor scrie până mâine inima în două graiuri.

001.035

mircea trifu. “Inima cu doua graiuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14131224/inima-cu-doua-graiuri

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.