Poezie
Semnul meu sfintit de carte
1 min lectură·
Mediu
Am avut mereu de mic rădăcinile-n picioare,
Orice ploaie și ninsoare o citeam de unul singur,
La-nceput ca tânăr mugur, fluture apoi prin gând
Pân-a devenit crescând, semnul meu de întrebare.
N-a rămas niciun răspuns încă ne-certat de mine
Plânge Muntele de Bine, parc-ar fi un pui de lup
Ce-l mototolesc și-l rup și-l ingrop cât mai departe
Ca pe-un semn sfințit de carte, undeva în păr la tine.
Păstoresc turma de lupi și-a mea haită de dorințe
Lupa-mi ține coferințe invocând magia neagră
Cu poeme și viagră și legat de-un trup de aur
Citesc singurul tezaur scris în vers de două ființe.
Aș-am frânt coarda viorii din Balada-nstrăinată
Și-am pierdut-o înca o dată prin pădurea nimănui,
Dumnezeu pe-acolo nu-i, numai unica-mi mireasă
A promis că-mi duce-acasă mângâierea ei uitată.
Și m-am dus și eu cu ele, luându-l și pe Dumnezeu
Simt că-i unul de al meu, nu ne mai separă teama
Că-ntr-o rugăciune, mama pomenea de El, de bine
Până m-a iubit pe mine și pe tine-n versul meu
00948
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Semnul meu sfintit de carte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14130961/semnul-meu-sfintit-de-carteComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.