Poezie

Cersetorilor de vise

1 min lectură·31 august 2018

Mediu

De-o să mă ridic vreodată cu un vers mai sus ca cerul,

N-am să-mpărtășesc misterul cu nici unul dintre voi,

N-o să mă transform în ploi, nu sunt spălător de lacrimi

Și nici nu-s izvor de patimi pentru setea celor răi.

N-o să mor în vreo icoană să vă storc din pungă vântul,

Căci să mă ferească Sfântul prefăcuților ce plâng,

N-am să pot mai rău s-ajung decât poate ce-am ajuns,

Vechiul lup cu părul uns pe-ntreg trunchiul de argint.

Dacă m-ar ajunge steaua, ce nu-i pot scoate din minte,

Miere-albastră din cuvinte când mă cheamă la culcare

Pe oricare loc din soare, Doamne, dacă mă convinge,

Vei fi singurul ce plânge, căci eu tot cu ea m-aș duce.

Vom fi îngeri fără grabă între pașnice candele,

Făr-o virgulă-ntre ele, șoapte ce-i topesc zapada

Versului lăsat pe strada nopților cu becuri arse

În caciuli cu blăni întoarse, să vă umezească ochii.

Mi-adorm toată gelozia sărutând brațele-ntinse,

Parcă-s cerșetori de vise lăngă poarta ce suspină

Dumnezeu cuprins de vină ,de când a-nvățat să plângă,

Nu mai lasă să ne-atingă nici o lacrimă de-a voastră.

00920

mircea trifu. “Cersetorilor de vise.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14130874/cersetorilor-de-vise

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.