Poezie
Port un munte-un buzunare sa ma recunoasca mama
1 min lectură·
Mediu
O să-ți las, veșnică Noapte, ochii mei orbiți de soare
Și vreo două buzunare pline ochi cu pietricele,
Strânse-n mine de o viață, să ridic mamei un munte,
Undeva la noi în curte și apoi să-i cer iertare.
O să-ți las, lacomă Noapte, doina care-o cânt de frică
Și izvorul meu din cârcă ce îl sui și îl cobor,
Să nu mă ucidă setea, am să-l port degrab-acasă,
Ca pe Dumnezeu la masă, pe pământul nimănui.
Și-ți las, Patimă-noptată, toate brațele de flori,
Parcă-s coarde de viori ofilite într-o carte,
O să fac din ele-acasă schituri de căpițe-amare
Unde eremitul soare scrie iernilor, ninsori.
Iți mai las, Noapte iubită, o fereastră larg deschisă
Și iubirea mea promisă ce din casă o privești,
Nu ești tu cea fericită, ci acei ce trec pe stradă,
Pe sub tainica baladă ce-o citesc ochilor tăi.
Și acum îți dărui, Noapte, forma celei mai iubită
Ce îmi este hărăzită ca și muntele de-acasă,
Port o piatră-n buzunare să mă recunoască mama,
Iară mie-mi las întreagă, Teama stelelor căzute.
001.133
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 173
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Port un munte-un buzunare sa ma recunoasca mama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14130262/port-un-munte-un-buzunare-sa-ma-recunoasca-mamaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.