Poezie

Nimfavesniciei mele

1 min lectură·12 august 2018

Mediu

Vino Dunare la mine sus pe munte-adapă-mi lupii,

C-a secat în noi lumina și încearcă să o-ndupleci,

S-o ajuti, de-ar vrea să urce pân-aici în taina lămpii

Căci e plină de-ntuneric vara mea cu maluri reci.

Loreley e ca altarul de măslin închis în umbră

Nu mai știu dacă lumina ei, se înalță sau coboară

Doar îi deslușesc cântarea picăturilor de ambră

Și mă-ndrăgostesc de vară din legenda ei amară.

O sa țes un rând de plopi fără soț pentru-amândoi,

Să aștept seara pe ramuri o lumină la fereastră,

De ai să treci aici pe munte Poezie-n sânii goi

Să ne scoatem iar din minți, toată fericirea noastră.

Și-o să-nfig aici baltagul să despart cerul de rai ,

E de-ajuns un singur înger peste tot ce nu se vede,

Simt ce simte Dumnezeu când dai versurilor grai

Ce ți le sărut pe gură cu un fir de iarbă verde.

00930

mircea trifu. “Nimfavesniciei mele .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14129820/nimfavesniciei-mele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.