Poezie

De ziua mamei noastre

1 min lectură·6 august 2018

Mediu

Mă-ntorc de dimineață cu fața înspre soare,

Să ard cum arde-acuma obrazul unei mame,

Strângând brațul de lacrimi sătulă de-așteptare

Și clipele de veghe de sete și de foame ...

Ea sprijină fereastra din amintirea noastră

Și încă-și șterge ochii, îi lăcrimează geamul

Împărtășind cu cerul culoarea ei albastră,

Senină din iubirea ce-i ocrotește neamul.

Iau toate gândurile de sărutări pe frunte

Le-mprăștii peste coala întinsă între noi,

Chiar de-i imens de lungă, privită de pe munte

E singura rămasă stăpână pe-amândoi.

Pădurea mea de cruci e ca un gard de sârmă

Și fiecare-așteaptă să răstignească-o Cristă,

A mea e lângă mine, să nu rămân în urmă

Câci tu ne porți și grija și soarele-n batistă.

Și îmi plătești păcatul căci o iubesc mai mult,

Decât tot ce-i pe lume, decât oricare mamă

Și-mi mori de fericire când inima ți-ascult,

Apoi te naști din nou cu poza noastră-n ramă.

00976

mircea trifu. “De ziua mamei noastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14129563/de-ziua-mamei-noastre

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.