Poezie
Sindromul Peter Pan
1 min lectură·
Mediu
Cobor pe noaptea nesfârșită
Din visul ăsta, coate goale,
Cu-a lui cărare ne-ngrijită
Plina de lupi ,piele si bale..
Găsesc în vis ,,Pasărea Albă,,
Unde stă scris că nu mai crești,
Mereu copil cu mintea oarbă,
Să uit de tine și-n povești.
Îmi fac din ramul de cais,
Bagheta mea, că-i doar magie,
Când te-ai nascut și mori în vis
Doar înfăsat în elegie.
Îmi flutur de trei ori prin minte
Nuiaua mea frumos gătită,
Dar nu îmi mai aduc aminte
Dorința Ta neîmplinită.
Se stinge-n ochii mei magia
Și din nuia îi fac o cruce.
Mi-a devenit copilăria
Uitarea mea cu miezul dulce.
Ridic din visul meu pe munte
Întregi spitale pentru lupi,
Când vindeci oase ruginite,
Pe ele noaptea cresc aripi.
Căci doar așa pot să m-ajungă
Pe undeva în lumea ta,
De mai rămâne-un vis în pungă
Și mama îl va alăpta.
00966
0