Poezie
Visul strans intr-o batista
1 min lectură·
Mediu
Sunt poetul mamei mele de când m-a născut pe mine,
Mă numea în taină înger când eram mereu flămând
Și-mi da fluvii de iubire și povești cu gust de pâine,
De ne mai purta de grijă Dumnezeu, din când în când.
Și murind de dragul meu, m-a rugat cât este-n viață,
Să-i iau muntele din suflet și pădurile din gând
Și pe lupii răzvratiți, câ-i depune flori de gheață
Pe mormântul fricii sale, Dumnezeu, din când în când.
I-am jurat o-ntreagă coală dacă-n viață-o să rămână,
C-o să-i scriu în vers o nuntă, s-o recite numai ea,
Unde va putea să plângă când mă va vedea de mână
Cu-o iubire din povestea stoarsă din batista sa.
Sunt aici pe-același munte, din același suflet pur ,
Îmblânziți ca mieii-s lupii, doar de teamă că îi vând.,
I-am făcut conac pe coală într-un vis fără contur
Și prin minte încă-i trece Dumnezeu, din când în când.
Îmi alint noaptea cu vise scrise doar de mâna mea,
O adorm pe-o dimineață și-o-nvelesc cu frunze moi,
Mă întind la umbra lor și-o las sufletul să-mi ia,
Așteptând să-mi treacă clipa și abisul dintre noi.
001.083
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 190
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Visul strans intr-o batista.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14128383/visul-strans-intr-o-batistaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.