Poezie

Doina unui rasarit

2 min lectură·8 iulie 2018

Mediu

Într-o grotă a minții mele e trecut de miezul nopții,

Stau c-un înger ce-ți alină prima ta clipa de teamă,

Din poemă iți recită versul ce-i dă sensul vieții

Și-o va face printre stele, cea mai fericită mamă.

Dintr-un pântec pârguit s-a născut o nouă Ană

Ce va fi zidită-n mine, ne-în stare să mă plângă,

Am s-o port etern în versuri credincioasă ca o rană,

Să îi sorb etern durerea scrisă-adânc în partea stângă.

Clipele se sting tihnite peste trupu-mbrățișat,

Acum se oprește timpul cum s-a mai oprit odată,

Într-o zi la fel ca astăzi, Dumnezeu a fost creat

Și după doar șapte clipe, plăsmuită-ai fost tu, fată.

Umbrele de lupi se scurg printre ramuri de copaci,

Parcă-s lacrime timide peste-obrajii mamei tale,

Gem ca lemnele padurii-n legănele de săraci

Și-apoi trec in haite Prutul, înfășate în basmale.

Soarele-i legat de tine cu-o îngălbenită ață

Și-i îndrăgostit de Luna chipului plecat devreme.

Ți-a promis în taină ție, c-o găsești în altă viață,

Numai dacă-o porți de mână, neuitato, prin poeme.

Dintr-un vis, un La multi ani ți s-a strecurat sub pleoape

Deschizi ochii pe furiș să-ți lași îngeru-adormit

C-a stat toată noaptea treaz, numai să iți stea aproape

Doar să-ți vadă răsăritul de pe chipul tău uimit.

Din poet, în ursitoare mă preschimb, prinsă de lene

Îți simt gura ta-nfășată cu un dor de nou-născut,

Când mă scurg in dulci cărări pe obrajii de sub gene

Și-ți scriu drumul vieții tale, într-un vers abia-nceput.

00991

mircea trifu. “Doina unui rasarit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14128278/doina-unui-rasarit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.