Poezie
Sorbind visu-n care-mi esti
1 min lectură·
Mediu
Am crescut o primăvară toată iarna minții mele,
I-am dat nopțile pierdute și un munte de-ndoială
Și-nălțată-n mii de versuri ce-i sărută palmele,
Am creat o Dumnezeie, fiica petei de cerneală.
Parc-aș fi într-o pădure ce-i acolo pentru mine,
Taină scrisă-n rădăcină încleștată în pământ,
Ca o rană îngropată într-un negru miez de pâine,
Lupii-nfometati să scurme unde bănuiesc că sunt.
Dacă inviază Marea ce sub munte-i îngropată ,
Iară insulă mi-aș face cu-o pădure de burlane
Să-mi strâng lacrimile ploii într-o cană colorată,
Pentru lupii însetați din Columnele traiane.
Și când vei deschide ochii cerului de dimineață,
Să cobori în lumea mea ca o dulce Dumnezeie
Și-ntr-o clipă de neștire ce durează cât o viață,
Să sorb lacrima născută dintr-un geamăt de femeie.
Mi-apun lupii mei pe labe ca o haită de pisoi,
Împărțind singura viață într-un vis în care-mi ești,
Mă-ntind la piciorul crucii ridicată lângă noi
Și ne ghemuim în mintea unei tinere povești.
001.059
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Sorbind visu-n care-mi esti.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14125221/sorbind-visu-n-care-mi-estiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.