Poezie

Potopul vietii mele

1 min lectură·27 aprilie 2018

Mediu

În noaptea asta vreau să mă ajute Domnul,

Să fur un braț de vise și-n mine să le-ngrop,

Si marea de cerneală, de ne ajunge somnul,

Pe coala nepăsării, va-ncepe-un alt potop.

Și muntele meu singur e-o noua Arcă verde,

Îmi las noaptea cu lupii pe foaia punții goale,

Să-i cheme pe acei ce mâine îi vom pierde,

Că-mi moare poezia, perechea umbrei tale.

Că alfel voi ajunge la fel ce-am fost odată,

Pe cer gaură neagră sau virgulă-ntre vieți,

O minte mută-a unui ceas stricat ce-arată

Că nu mă pot întoarce la haita de profeți.

Și-acum, îngrijorat, rescriu tot horoscopul,

Făcând stele să-mi cadă și altele să nască,

Mă-mpac cu Cel de sus să îi evit potopul,

Și-i dăruiesc iubirii o viață, să și-o crească.

00958

mircea trifu. “Potopul vietii mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14124846/potopul-vietii-mele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.