Poezie

Calcaiul lui Ahile

1 min lectură·24 aprilie 2018

Mediu

Te-aduc în mine, să nu te las să pieri,

Isusă-ntre tăceri slujind la doi stăpâni,

Din casa de nebuni închisă de hingheri,

Ce au deschis de ieri, orfelinat de câini.

Te las cu lupii mei, că frica de războaie

E-acasă în odaie, cu viața mea cea scurtă,

Ca zilele de nuntă, icoanele prin ploaie

Mâncând de prin gunoaie, păcatele le iartă.

O să îți dau și viața și colții mei și seara

Și toată primăvara, trăind resturi de zile,

Călcâiul lui Ahile ești până-ndrazneala,

Îmi va sfârși cerneala pe un ghețar de file.

Aș sta în umbra ta și ți-aș plăti chirie,

Căci cel de pe hîrtie e doar piele și os

Și-atât de furios ca moare să te scrie

În nopți de nebunie, pe muntele gelos.

Te las Isusa mea un pic mai jos de cruce,

Cu pietre să arunce în mine Dumnezeu,

Cum a făcut mereu pe calea ce mă duce

Spre ultima răscruce unde ești tu și eu.

001.016

mircea trifu. “Calcaiul lui Ahile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14124746/calcaiul-lui-ahile

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.