Poezie

Doina zilelor de maine

1 min lectură·17 aprilie 2018

Mediu

Dac-aș ști să mă dezleg de a mea singurătate,

Aș dori, eternitate, să mă-ngroape-al tău pământ

Și-aș lăsa orice cuvânt de pe coală să devină,

Clipa ta fără odihnă pe oricare-al meu mormânt.

De-aș putea s-ajung la mine uneori să mă ridic,

N-aș mai fi un om calic cu nici unul dintre voi

Și m-aș îmbrăca în foi și-aș lăsa să mă cuprindă,

Noaptea, tainică osândă rătăcind ca un strigoi.

Dac-aș fi de ziua noastră doar un pic de poezie,

Închinată numai ție, m-aș lăsa să mă arunce,

Unde nimeni nu se duce, în profunduri necitite,

Căci sunt cele dăruite doar femeii de pe cruce.

De aș fi când n-aș mai fi, aș dori măcar să șuier

Pe o coală ca un fluier din a ta cerneală-albastră,

Cu o ploaie la fereastră ce-ți doinește visul dulce ,

Înainte să se culce muntele și mintea noastră.

De te-oi sătura de viață să îți lași deschisă poarta

Și te voi purta în alta, undeva la miezul nopții,

Unde-ți sunt coperta cărții, iară tu în mii de pagini,

O pădure de imagini fără mugurii tristeții.

001.021

mircea trifu. “Doina zilelor de maine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14124378/doina-zilelor-de-maine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.