Poezie

Visul din cana de lapte

1 min lectură·16 aprilie 2018

Mediu

Mă îngândurează calea ce-o cobor și-o urc de ani,

Parcă-s tren de marfă, gol, din gara bătută-n minte,

S-o ajung prea lungă-i teama că-i păzită de romani

Și de lupi necunoscuți ce-mi ies noaptea înainte.

Rup pădurile și-mi fac un baston cu aripi multe,

Vreau să urc pe unde-a fost fericirea mea odată,

Tare sus, unde sunt înger ce îi place să te-asculte,

Scrisă-n versurile mele cu cerneală-nmiresmată.

Tocesc munți întregi de aripi pentru fiecare ceas,

Ce îl urc din ce-a rămas până-n dreptul gurii tale,

Dulcele purtat pe buze să mi-l sorbi cu tot cu glas,

Cald e ca tăcerea noastră peste două trupuri goale.

Să rămânem nedesprinși adormiți în orice noapte,

De visezi pe pieptul meu, inima-mi opresc să bată,

Că n-aș vrea să iți trezesc visul din cana de lapte,

Pe care mi-l dai să-l sorb sus pe cerul de-altadată.

001.024

mircea trifu. “Visul din cana de lapte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14124308/visul-din-cana-de-lapte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.