Poezie

Incepem de la sfarsit

1 min lectură·10 aprilie 2018

Mediu

Am strâns lacul de sânge proaspăt izvorât din ouă roșii,

Cât să vadă păcătoșii că pe munte-s lupi aleșii de iertat,

De acel crucificat singurul mai împăcat din toți Cristoșii,

Ce i-au ridicat strămoșii ca mânecile cămășii, din păcat.

Am vândut o Mare Moartă și un munte-nalt de gânduri,

Pe vioara din adâncuri unde notele sunt nuduri de amor,

Le ridic în jurul lor cu arcușu-mi răbdător eterne ziduri

Din cârduri de foi din scânduri ce le-a scris un muritor.

Mai să-mi rup șira spinării c-am pus tot ce am in spate,

Dragostea plătită-n rate și albinele-alungate din icoane,

Decebal și tu, Traiane,luați lumina de neoane din păcate,

Că -s cu frunțile-aplecate, agățate de tăcere în timpane.

Simt cum cresc flori de cireși sus pe ramuri de măslini,

Și spini pe fruntea unei pâini coaptă-n cenușa învierii,

Îmbrățișarea-i e arta invierii și-a iertării colților de câini,

În mâini, puțini pe cerul ăsta mai țin secretul îndurării.

Și-o luăm de la sfârșit noi doi pe-un munte de biserici,

Cu lupii mei datornici și încă dornici sa ne mai vadă zei

Îndrăgostiți de-atei și chiar de ei că-s răstigniți pe-aici,

Pentru păcate mici și miile de frici de noi și dumnezei.

001.155

mircea trifu. “Incepem de la sfarsit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14123941/incepem-de-la-sfarsit

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.