Poezie

Baltagul lui Lipan

1 min lectură·5 aprilie 2018

Mediu

Te-aștept lângă un lac de lemn pe clape bântuind

Și melodia, cal troian pe tărmul vechiului pian

Cu turma notelor șoptind în noapte ultimul colind,

Pe-același munte unde-s eu Baltagul lui Lipan.

Și uneori răman flămand când pâinea din icoane,

Îmi stă pitită în cuptor și nu există vre-un izvor

Să-i cânte și să-i sting pe frunte arșița din toane

Și-n focul meu de o recit, îi rumenesc ultimul dor.

Îți fac o oază ghemuită-n unicul deșert rămas

Tu lasă-ți mamă, ruga-n brațe să m-adoarmă,

Căci vine clipa cea din urmă pe limbile de ceas

Când iarăși pragul casei se ofilește-n ramă.

O umbră pe un lac de lemn cuprins de nebunie,

Pianul său și-l acorda și eu veghez nașterea ta

Și ai să-mi fii o tiranie cu cea mai dulce melodie,

Ce-mi va iubi haita de lupi și nu o va-ntrista.

001.125

mircea trifu. “Baltagul lui Lipan.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14123513/baltagul-lui-lipan

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.