Poezie
Catedrala prinsa-n ramuri
1 min lectură·
Mediu
CATEDRALÃ PRINSÃ-N RAMURI
Mircea Trifu
O să am milă de mine chiar de n-am să mă-nfiez,
Să învăț să fiu un munte, nici pădurea s-o-ntristez
Și nici lupii cei flămânzi ce se joacă-n lac de sânge,
Răbdători și ei și moartea lângă cerbul ce se stinge.
A oftat iarăși pământul, parcă-i turcul tras în țeapă,
Ce nu știe că pe Munte numai sângele se-ngroapă,
Moartea pleacă-n altă parte, căci e ora de mâncare,
Adunată iarba-n haite bea din sânge și din soare.
Iarăși îmi apare-n minte stând pe ram un pescăruș,
Ce nu știe să mai zboare că-i privit de cer, chiorâș,
Parcă-i barca uluită prinsă-ntr-un năvod al crengii,
Fără marea sa pierdută, undeva în colțul străzii.
Mila mea mi-o tai felii și îi pun puțin pe creangă
Și in ea ca intr-o scoică, valurile bat cu-o rangă ,
Pescărușul stă și-ascultă orga Mării pe un munte,
Catedrala prinsă-n ramuri de-o aducere-aminte.
Iar mă bate miezul nopții peste fruntea adormită,
Ce calic este coșmarul de mi-e mintea dezgolită,
Dar destinul ce mă ține într-o strângere de mână,
Îmi sărută și-mi recită toate razele de Lună.
001.077
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Catedrala prinsa-n ramuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14121077/catedrala-prinsa-n-ramuriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.