Poezie

Asa-mi adoarme Steua

1 min lectură·19 februarie 2018

Mediu

Eu cresc odată cu pădurea, copii fără dadacă,

Chiar de mă doare mintea și capul de cucuie,

De noaptea uneori mai cad de pe înalta cracă

Cu mâna-ntinsă așteptând să fiu bătut în cuie.

Îmi spunea mama uneori să nu-mi fie rușine

Să întind palma până-n cer dacă doresc ceva,

Odată am visat o stea pe-un dumicat de pâine,

Își făcea loc la masa mea, (de eu o voi salva).

Izvoarele-n cojoace vin și muntele coboară,

Se-ntrec cu rudele de sus la fugă, ca ciobanii ,

Dar norii-au vântul înhămat la sanie și zboară,

Apoi bocesc victorioși și iar înving romanii.

Am devenit mai bun în dreapta mea cu Ea,

Nu-mi trebuie nici luna și nici o altă karmă

Când scriu poemul vieții pe-ndrăgostita mea,

Zâmbesc și-ncep să casc ... și ea o să adoarmă.

001.153

mircea trifu. “Asa-mi adoarme Steua.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14120900/asa-mi-adoarme-steua

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.