Poezie
Steaua ce ma tine-n viata
1 min lectură·
Mediu
S-a-ntâmplat în altă viață să sting focul unei stele
Ce cădea fi'nd invocată într-o traistă din răchită
Atârnată la fereastra unui prinț de neamuri grele,
Ce voia să-i poarte cerul și s-o țină sub copită.
Dar rămasă-n întuneric și-a pierdut ultima cale,
Steaua pulbere de groază și s-a agățat de mâna
Ce mă ocrotea de gânduri și de sfetnicele sale
Și o țin aici ca soba unde timpu-mi coace hrana.
Am fugit de ierni eterne și de haitele de gheață,
Fără să ne-atingă mâna dorului de Dumnezeu,
Numai eu cu ea și frica și ce ne-a ținut în viață,
Flacăra mândriei sale ce făcea din mine-un zeu.
Și am înălțat un munte să stea steaua cât mai sus,
Unde pot veni copacii ținând lupii sus pe crengi,
Doar să-și pună o dorință, amintindu-mi de Isus,
Să-și asculte-apoi pământul cu urechile lor blegi.
Și cu ea seară de seară, îi dau foc să ne-ncălzim,
Din instinctul primitiv izvorăsc fântâni de lavă,
Le sorbim ca pe răvașe numai să ne îmblânzim,
Luna-n pumni ține obrajii ca regina peste pleavă.
001.146
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 177
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Steaua ce ma tine-n viata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14119971/steaua-ce-ma-tine-n-viataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.