Poezie

Botezul mugurilor

1 min lectură·31 ianuarie 2018

Mediu

Pe muntele ca sfinții-ngenunchiați,

Ce-n iarnă hiberna visând Carpații,

Am fost păstor de lupi-abandonați,

Strângând în rădăcini nepieptănații.

Privind la noi, s-a-nduioșat un nor,

E singurul pe-un cer de plângăcioși

Că-l văd in ochii lui și-n teama lor,

O lacrimă-ntre sfinți, necredincioși.

În ploaia lui ne stingem de păcate,

Izvoarele-ncălzesc la foc de gânduri,

Cazan de-aramă fac frunzele moarte

Și chem un preot la botez de muguri.

Viața batrână-o storc în altă haină,

Că asta-am învățat dormind cu lupii,

Și ne-nvârtim cu Luna pe sprânceană

Arzând ca fluturii pe focul lămpii.

De mă privește-n ochi o primăvară

Și-o să-mi întindă razele de soare,

Cu ochii-nchiși o voi purta în vară

Și-o voi mânca, căci lup e fiecare.

001.087

mircea trifu. “Botezul mugurilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14119842/botezul-mugurilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.