Poezie

Balada de poveti

1 min lectură·29 ianuarie 2018

Mediu

Mă-ntorc, de-mi amintesc vreodată,

Cu-aceiași pași, pe-același nesfârșit,

Să sprijin gândul de aceiași poartă

Unde m-așteaptă tot ce n-am găsit.

Aici, brodat, e-un labirint pe ducă,

Îl despletesc, dar fără să îmi scuip,

Când mușc din coaja lui de stâncă

Toți dinții-ajunși ca țărmul de nisip.

Că doar aici e miezul pâinii coapte,

Mai răgușit ca un copil flămând,

Stând ghemuit în cana mea de lapte

Cu toarta lipsă de trei vieți la rând.

Iar am ajuns unde-s născut fugar

Vărs focu-ntr-un lighean de ceară

Să spăl tot visul drag, de balegar,

Când sta în grajd și eu pe-afară.

Pe-aceiași coală ne-nțeleasă

Ți-am scris Balada de poveți

Chiar daca ți-am lipsit acasă

Eu stiu că tot ai să mă ierți.

001.114

mircea trifu. “Balada de poveti.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14119742/balada-de-poveti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.