Poezie

Undeva sunt Cineva

1 min lectură·15 ianuarie 2018

Mediu

Într-o clipă de speranță ți-am stors pârguita lună,

Îndulcită de o rază dintr-un fagure de gheață,

Pe un vis în cuibul zânei, eu cu mine împreună,

Am venit să-ți dăm trezirea, ție, viitoarea viață.

Așa poate voi uita trecerea pe-un drum obscur,

C-un izvor zidit pe spate, ce voi fi silit să-l duc,

Dar rămân în urma mea într-o baltă de mercur,

Ce-i mai grea ca o pădure băntuită de haiduc.

Am trezit-o să-mi zâmbească, Pagina din infinit,

Unde-i locul meu să scriu, o să las bătut în cuie

Tot ce se va naște-n ea și e-n mine-ncremenit ,

Viața din coral sculptat, scrisă parcă de-o statuie.

Dumnezeu să fiu o clipă și apoi să îi cer scuze,

Să creez o altă mare, să ne-o împărțim frățește,

Jumătate mi-o dau mie pană sângerez pe buze,

Doar așa să îi simt gustul lacrimei ce te-ngrijește.

Cealaltă ți-o las în tine să te obsedeze noaptea,

Ca un loc de rugăciune pentru micile fantasme,

Într-un cer făcut din șatre ce îmi rafoieste cartea,

Unde eu sunt Cineva, în palatul tău din basme.

001.242

mircea trifu. “Undeva sunt Cineva.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14118988/undeva-sunt-cineva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.