Poezie

Undeva nascut pe munte

1 min lectură·5 ianuarie 2018

Mediu

Mă ridic cu mii de brațe și dau de pământ cu mine,

Cad pe-un fagure de vorbe de rămân cu capu-n nori,

Gândurile-mi stau pe ace și aștept să văd de-mi vine

Mintea mea rămasă-n urmă printre hoți și cerșetori.

Unde crește dimineața, soarele mă pun să-l scutur

Peste timpul ce-am dormit și iau raze somnoroase,

Ce le-adună-aceleași mâini și-n privirea ta le vântur

Să-ți fac ceai cu vocea caldă într-o cană de mătase.

Să începem jocul nostru, cine-ajunge cel mai sus,

Dar la fel ca-ntodeauna mă prefac că sunt învins,

Iar mă las mușcat de-aripi să simt ce-a simțit Isus,

Îmbrăcând aceeași cruce, numai trupul tău aprins.

Sughițând de-atâtea cuie ca un gând prins în pereți,

Săturat de-atâta viață să-mi cer voie de-am să mor,

Să renasc, curgând, o apă, din izvor cu multe vieți,

Ca o lacrimă pe-un munte murmurând același dor.

001.151

mircea trifu. “Undeva nascut pe munte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14118532/undeva-nascut-pe-munte

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.