Poezie

Balada unicului sens

1 min lectură·17 decembrie 2017

Mediu

Sunt uneori ca norul ce coboară

De pe abisul plin "de nici un sens"

Purtându-și răsăritu-n orice seară

Să îl îngroape-n dorul meu imens.

Când rostul tău ți-l știe pe de rost

Și cineva o coală nouă-ți toarnă,

Îndrăgostitul, eu, de când mi-ai fost,

Cu dinții mușc, ca soarele din iarnă.

Și învelit pân' la bărbie-n șoapte,

Cu mâinile gonite-n iarnă-afară,

Ca două sclave furișate-n noapte

Să țeasă pe zăpadă-o nouă vară.

Din rănile ce lumea îți făcură

Doar sângele să-ți toarcă fir cu fir,

Punând petalele, frumoasa-ți gură,

Să te trezești în vis c-un tradafir.

Și vocea ta închisă într-o ramă

De multe vieți e bucuria noastră,

Mă va trezi fără să bag de seamă

Să o deschid doar eu, ca o fereastră.

Și-acum la brațul ei ca prima oară,

Sunt un abis de dragoste și sens

Când vom apune-n fiecare seară,

Să ne-ngropăm în dorul meu imens.

001.222

mircea trifu. “Balada unicului sens.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14117748/balada-unicului-sens

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.