Poezie
Crucea mintii mele
1 min lectură·
Mediu
Îmi țin slovele sub talpa iernii,
Pe coala ei se-ngrămădesc profeți,
Și fulgii de zăpadă se cred genii,
De-abia născuți au devenit poeți.
Las versurile uneori pe-afară
Și tainele pitite-ntr-o scrisoare,
E scrisă-n ea o nouă primăvară
Și-o iarnă-i istovită de-așteptare.
Marea pe cer a devenit cascadă
Ce plânge iarna-n nesfârșite ploi,
Înduioșați toți fulgii de zăpadă,
Pe țărmul meu, o-ntoarce înapoi.
Îi scriu, să nu-mi trădez tăcerea
O lungă-mbrățișare pe furiș,
Sunt tot acel ce i-a prezis căderea
Când soarele-i era acoperiș.
Mi te-am promis și-mi țin cuvântul
Dar nu în viața asta de infern,
În minte am să-mi sap mormântul
Ca-n viața ta să pot să-ți fiu etern.
Și-am să te leg cu șase jurăminte,
Cu ele botezat mi-a trecut teama
Și dacă n-ai să-ți mai aduci aminte
Să fii cu mine când m-o naște mama.
001.208
0