Poezie

Balada unui zbor

1 min lectură·4 decembrie 2017

Mediu

Duminica-n biserică-și ia locul,

Pe-un clopot, de-o mamă clătinat

Și rândunica-i poartă-n gușă focul

Să-l pună-n lumânări la semănat.

Tristețea stă cu spatele spre moarte

Și frica-i cu speranța aprinsă-n ochi,

Eu mă întind pe-un braț de bunătate

Și mă descânt, să nu le mai deochi.

Stă cu-o basma pe cap eternitatea

Ea pare-o clipă cu ochii aplecați,

Eu sunt secunda ce-i apără cetatea

Pe o icoană-a sfinților pictați.

Când liniștea e fum de lumânare,

Pe marea frunților se-neacă frica

Și focul cerului aprinde o iertare

De l-a purtat în gușă rândunica.

Pe-aceiași bancă cu eternitatea,

Mă simt îndrăgostit în casa ei,

Sunt slujbă ce îi apără cetatea

Pe muntele de îngeri și atei.

Dar seară-i iar și iar e dimineață

Și numai noaptea-i timpul muritor,

Eu moartea o petrec ca pe o viață

Cu-a mea eternitate și iar mor.

001.200

mircea trifu. “Balada unui zbor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14117246/balada-unui-zbor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.