Poezie

Ceru-i o mare de dorinti

1 min lectură·6 noiembrie 2017

Mediu

Focul din mine-l bat în cuie

Și-l răstignesc pe rugăciuni,

Rezem cenușa de tăciuni

Și-o leg de fum, pe cer să suie.

,,În noapte parcă-i mai aproape",

Simt mama-n orice-mbrățișare,

Când eu, copil, merg la culcare,

Cu visul cel mai greu pe pleoape.

Și-am străbătut meleagul nopții,

Să-mi regăsesc flacăra neagră

Când pâlpâiam fără de vlagă,

Dar am găsit doar frica morții.

Simt că îți este dor de mine

Și mă trezesc ca foaia goală,

Parcă mă-mpiedic de-o greșeală

Și nu-mi scriu versul pân' la tine.

Pe undeva plânge-o mireasă,

Cu iarna rochiei prea rece,

Căci mama-i înger, n-o petrece,

S-a dus cu vara ei de-acasă.

Pe cer e-o mare de dorinți

Au chipul scris de Dumnezeu,

Durerile au mâini de sfinți,

Întindeți-le-n locul meu.

001.223

mircea trifu. “Ceru-i o mare de dorinti.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14115967/ceru-i-o-mare-de-dorinti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.