Poezie

Visez o soapta

1 min lectură·28 octombrie 2017

Mediu

Cu vise plouă astă noapte

Și toate poartă-același chip,

Par fructe cu aripi necoapte

Într-o furtună de nisip.

Este rămas pe ram un mugur

Zăpada îl îmbracă-n versuri,

Pare un pom de iarnă singur

Ce stă senin, sub Întelesuri.

S-a rătăcit aprins cuptorul

Prin amintiri cu coaja arsă,

O mamă încă-i duce dorul

Cu o adresă-n palmă stoarsă.

E tristă cumpăna fântânii,

Privindu-și palmele rănite

Ce-i umezesc gura luminii

Când întunericul o minte.

A adormit în palmă foaia

Și visele-mi aprind lumina,

Pe scenă încă bate ploaia

Și din priviri, cobor cortina.

E-atâta nebuneală-n mine,

Pe alt peron aștept o vară,

E locul gol în gând la tine

Adorm visand o altă țară.

001.192

mircea trifu. “Visez o soapta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14115537/visez-o-soapta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.