Poezie

Balada Marturiei mele

1 min lectură·3 octombrie 2017

Mediu

Eu târâi umbra vieții legată cu un gând

De vina minții mele ce crapă de mândrie,

Încet flămânda sete ne-junghie pe rând,

Dar eu tot ți-am ajuns eterna Mărturie.

Deschid o pescarie pe țărmul mării tale

Din dop de plută fac o barcă slăbănoagă,

Rup foile nescrise din cartea ta de jale

Si versurile scriu cu-a ta culoare dragă.

Și-ncep să-ți decupez din orice poezie,

De fiecare dată până la miezul nopții,

Si barca mi-o încarc cu peștii din hârtie,

Îți umplu până-n zori adâncul de emoții.

Și de o bate ceasul vietii ce-o să vină,

Eu pe un țărm mai sus căpos ca o ideie,

Nisipul împletesc să-ți fac o rogojină,

Atunci vei reveni iubind ca o Femeie.

Și iar te-oi lecui când uneori pe coală

Îmi vei muri în brațe, de fiecare dată

Eu te voi reînvia si te trimit la școală,

Să-nveți tot alfabetul Iubirii vindecată.

001.088

mircea trifu. “Balada Marturiei mele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14114215/balada-marturiei-mele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.