Poezie

Nebunia Înteleapta

1 min lectură·1 octombrie 2017

Mediu

Într-o casă de nebuni s-a trezit din somn un tip,

Auzea în jurul lui, plânși de soartă, numai genii,

Ce-nălțau pe dușumele vechi castele de nisip

Și de-aici chemau de zor visele la strâns cocenii.

Câte-o-nnobilată doamnă, după-o baie de pastile,

Se-mbrăca în principesă luând halatul alb pe ea,

Își zdrobea o mână dreaptă-n colțul anilor de zile

Să-și ajute așteptarea să-i deschidă poarta grea.

Tipu-ncepe să recite, palma-i sprijină-un perciun,

Curg cuvintele nescrise peste mintea lor nătângă,

Sunt uimiți, deja văd oaza desenată de-un nebun

Și-mpreuna-și amintesc cât de bine e să plângă .

Am rămas și eu cu ei să-mi iubesc sfârșitul zilei

Și să-mi sfătuiască frica mintea lor de înțelepți,

Seara mă mai strigă-odată din odăile pendulei

Și las lumea nebuniei să mă-nalț unde m-aștepți.

001.140

mircea trifu. “Nebunia Înteleapta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14114089/nebunia-inteleapta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.