Poezie

Noaptea ochilor deschisi

1 min lectură·27 septembrie 2017

Mediu

M-am scrântit de-atâta dor și de clipa ce mă-nșală

Ce îmi spurcă-n sobă versul într-un foc de paie ude,

După, zgândăre cenușa toată noaptea-n mintea goală

Și tot cerul mi-l bârfește stelelor, de parcă-s rude.

Pe o coală, călimara și-a plâns toată-a ei cerneală

Și-acum tot ce îi rămâne e-o tristețe neuscată

Ce se scurge pe pereți, parcă-i vechea căptușeală

Din paltonul alb de gală ce-l purta ,,A fost odată"!

Două lumânări de nuntă stinse pe un lac de ojă,

Amintiri cu ochii-nchiși, prea înduioșați de praf,

Nechemate să petreacă timpul doarme într-o lojă,

Pe o scenă încă-așteaptă preotul și-un vechi taraf.

Am decis să-mi merg pe urme! Cu o aripă ciobită

Nici o pasăre nu zboară ... și târându-mă cuminte,

Am ajuns unde mi-e cuibul vieții mele netrăită

Și de-aici o să-mi iubesc toate-aducerile-aminte.

Noaptea ochilor deschiși a trecut pe-ntreaga coală

Și-a lăsat cerul albastru cum era la mine-acasă,

Se trezește-a mea poveste udă încă de cerneală

Și mă pune să-mi recit, noua mea Cenusareasă.

001.108

mircea trifu. “Noaptea ochilor deschisi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14113870/noaptea-ochilor-deschisi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.