Poezie

Sunt ca el un fiu de om

1 min lectură·16 septembrie 2017

Mediu

Îmi iau aripa de înger și te pun pe ea culcată,

Scutur ciutura fântânii și-o trimit să înnopteze,

Frică-mi e că te trezește și te pierd ca altadată

Printre miile de gânduri, ce doresc să te-nfieze.

Răsar fulgii de zăpadă ce i-am răsădit în vară,

La uscat îi pun sub valuri să nu-i vadă albatroșii

Și le-am colorat chiorchinii, înghețați odinioară,

Dacă vii înfometată le dau gust de struguri roșii.

Am umplut brațul de tine, legănându-te în minte,

Tu te uiți, trecând prin mine, cu privirea de aseară,

Ce se-oprește la cascadă, dezgolită și cuminte

Și pășește-n altă viață, unde doar puțini coboară.

Tot același Eu te-așteaptă cu o mantie-nțeleaptă,

Te cuprind cum mă cuprinde brațul mamei, uneori

Și-ți întind masa tăcerii, în miros de piatră coaptă

Ne lăsăm pradă privirii ca doi vechi seducători.

Te voi duce unde vara ne așteaptă-ntr-un ghețar,

Unde totu-i Dumnezeu, unde nimeni n-a decis,

Nu să cerem multe zile, nu-i nici urmă de notar,

Să salvăm un fiu de om, ce din vina mea-i ucis.

001.078

mircea trifu. “Sunt ca el un fiu de om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14113270/sunt-ca-el-un-fiu-de-om

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.