Poezie

E atat de infinita

1 min lectură·12 septembrie 2017

Mediu

Îmi iau În brațe seara, e Luna sprijinită

Pe coate la fereastră și parcă o aprind

Și ca o lumânare din ceara prea hrănită

Se vede în oglindă cu umbrele dansând.

Doar timpul încrezut clepsidra n-o oprește

L-aștept cu mâna plină de nuci și acadele

Și mic cât o secundă, cu mine se tocmește

Să mi-te lase-o viață pe una dintre stele.

O-mbrațișez la ușă și o conduc de mână

Pe cea care curajul a-mpins-o să mă vrea,

E ca o muritoare ce s-a-mbrăcat în zână

Și iar mă strănge-n brațe neliniștirea mea.

Ne-anunță miezul nopții, e zăpăcită toaca,

Trec norii cu vederea, e doar menirea ei,

Acum începe sfatul ce sper sa rupă craca

De care-s spânzurat necondamnat de zei.

Și parcă dimineața-i de mâna ta creată

Și parcă lângă tine aștept, încă nescris,

Iubita mea Poveste, stă Luna bosumflată

Și treaz mă rog la tine să nu fie un vis.

001.161

mircea trifu. “E atat de infinita.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14113089/e-atat-de-infinita

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.