Poezie

Un vis prins de furtuna

1 min lectură·7 septembrie 2017

Mediu

De val, un pescăruș purtat ca o epavă,

S-a scufundat pe țărm cu aripa-i rănită

Și prea milos nisipul din clipa sa firavă,

În brațe îl cuprinde, căci marea-i obosită.

O vreme-n el, sfioasă, l-a prins în rădăcină

Și l-a-nvățat să-i fie un loc pentru închin,

I-a dat un țărm de aur și Marea sa fântână

Și pescărușul crește înalt cât un măslin.

Și-n fiecare toamnă el pierde-o pană albă,

Ce cade și se-ndreaptă, pe jos, în palma mea

Și bea cu sete mare cerneala mea la halbă

Și-ntins pe foaia caldă, de tine-mi povestea.

Și din iubirea toată ce n-are-o denumire,

Eu am aflat că-n noi tu încă mai exiști,

Din norii ce treceau pe-a lui destăinuire,

I-au preschimbat în lacrimi nebunii alchimiști.

Și îmi spunea de lume și de a lor furtună,

Că te-a lovit cu vorbe purtându-te-n abis,

El a ramas cu cerul, tu fără noapte bună,

Tu-n lanțuri de durere, el fără nici un vis.

De-atuncea amândoi bem din aceeași halbă,

Te scriem în poeme ce te-amintesc mereu

Și-i retrăiesc durerea pe- aceeași foaie albă,

C-am fost în altă viață un pescăruș și eu.

001.114

mircea trifu. “Un vis prins de furtuna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14112828/un-vis-prins-de-furtuna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.