Poezie

Iar e umbră pe țărm.

1 min lectură·23 iulie 2017

Mediu

Ți-amintești de copacul sub apriga ploaie,

Dar de insula ta, ce din umbre-a croit-o?

Ca un gând părintesc, prefăcut într-o foaie,

S-a întors lângă mine, după tine, iubito!

Ce cuvinte pe coală să-i scriu, să rămână?

Mi-este fruntea de-asfalt pe obrajii nerași,

De va prinde în minte foaia mea rădăcină,

Am să fiu ca o nuntă-nfrunzit de nuntași.

Am să-i fac eu o umbră, recitată de tine,

Ceru-ntreg să aducă câte-o rază de soare,

Să-mpletesc lumânări în biserici străine

Și pamântul, aici, să te-aștepte-n picioare.

Este-așa de târziu când se scurge o viață,

Să-mi ajungă atât cât s-apuc să te-adorm,

Ghemuită-ntr-un vis, fără nimeni de față

Doarme Marea iubirii pe al brațului țărm.

001.202

mircea trifu. “Iar e umbră pe țărm..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14110738/iar-e-umbra-pe-tarm

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.