Poezie

Ceva neresemnat

1 min lectură·27 mai 2017

Mediu

Încă mai sunt cu ce-a rămas din mine

În cercul ăsta moale, fărâmă de pământ,

Mi s-a-ntâmplat să mai și mor, ca tine

Dar m-am întors, să fim născuți pe rând.

Și iar îi aduc cerului nerăbdător, aminte,

De cei doi ani de aripi, ce ne-a îndurerat

Cu rănile deschise, noi semănam cuvinte,

Sfârșitul din poeme, doar eu l-am apucat.

Și ca o frunză ce mi-ai rămas desprinsă,

Nehotărâtă-ascunsă în versul meu umil,

Eu ți l-am scris pe-obraji de fată plânsă

Cu neuscate lacrimi, de la al tău copil.

Te-așteaptă o fetiță în alb ca o mireasă,

Ține-n buchet o cheie aproape ruginită,

Ce noapte și ce frig e pân' la ea acasă,

Doar uneori zâmbește, să pară fericită.

O noapte a murit, se naște-o dimineață,

Iubesc același cer ce noi l-am semănat,

În palmă încă țin, ce mi-ai dorit o viață,

O-ndrăgostită vară cu gândul resemnat.

001.153

mircea trifu. “Ceva neresemnat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14107915/ceva-neresemnat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.