Poezie
Sorb noaptea firelor de iarba
1 min lectură·
Mediu
Razele de soare stau ascunse
În versuri, ca un foc nedumerit,
Cuvintele sunt vise nedesprinse
Din marea unui somn necuibărit.
Și dimineața e cu buzele uscate,
Când însetate fără-un rost răsar
Cu ochii-nchiși, cu mâinile plecate
Și resemnate-n gândul său fugar.
.
Apusu'-l văd cu brațele învinse,
Cum bâjbâind își caută sărutul,
Și-a adormit cu ele necuprinse
Pe crucea unde doarme Cristul.
Am visele ca florile de gheață,
Încă se nasc în neglijatul timp,
O clipă-i doar o neuitată viață,
Ce-n versuri se înalță în Olimp.
Și șoaptele-mi cobor degrabă,
Ard câmpul unde te-ai uitat,
Beau noaptea firelor de iarbă
Și scriu pe gândul ce-ai lăsat.
Aștept să mă trezească dorul,
Ca patima ce zace-n în mine,
Și-ndrăgostit să-ți vindec cerul,
Să nu-ți mai fiu "Un Fără-tine".
001.092
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Sorb noaptea firelor de iarba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14105565/sorb-noaptea-firelor-de-iarbaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.