Poezie

O Mare de nisip

1 min lectură·24 februarie 2017

Mediu

Stau aici și mă gândesc la mine,

Încerc să aflu ce-am avut în minte

De n-am făcut o albie din tine,

Să-mi curgă lava dulcilor cuvinte.

Și inima mi-o simt cum se albește,

De nu mai bate iar în pieptul tău,

E-atâta iarnă-n ea, dar se topește,

Că-n marea ei zăpadă nu sunt eu.

Sunt răbdător, o viață și o clipă,

O să aștept, dar poate cu-n alt chip,

Ai să mă știi, căci am să fac risipă,

În marea ta cu țărmuri de nisip.

Cu brațele-ți întinse și bronzate,

Vei coborî, gingașa mea, în goană,

Te vreau o zi și-n fiecare noapte

Să fii iubită-n lumea mea orfană.

Și-nchis ca-ntre coperțile de carte,

De gura ta geloasă iar mă soarbe,

Să mă reciți și te-oi lega în șoapte,

Cu mâinile din versurile oarbe.

001.150

mircea trifu. “O Mare de nisip.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14103616/o-mare-de-nisip

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.