Poezie

In Marea unei Clipe

1 min lectură·18 februarie 2017

Mediu

E prăvălit un mâine peste mine,

Fără dorințe am rămas în drum,

Am coardele vocale mai puține,

Cine-mi aude versul meu acum?

Mi-e dor de dorul meu de vară,

De brațele deschise ca un port,

Căci iarna asta-a devenit povară

Și albul e prea rece să-l suport.

Și-ncet cu-nșchiopătata gelozie,

Citesc încurajat privind la stele,

Eu mă îndrept chemat de poezie

Și o recit cu gândul, printre ele.

Am întâlnit în drum o așteptare,

Ardea tăcut în palmele de ceară,

Și-avea în ochi aceeași întrebare

De dragoste, în dulcea călimară.

Și m-am oprit ca valurile mării

Ce se-ntâlnesc cu visul de coral,

Astept tânjind la poarta sărutării,

Îndrăgostita Sfântului meu Graal.

Afară bate-un pic de întuneric,

Dar eu sunt infinitu-n poala ta,

Iar se aprinde blândul ezoteric

Și versurile-mi ard pe undeva.

002.809

mircea trifu. “In Marea unei Clipe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14103327/in-marea-unei-clipe

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.